Adryshor’s Weblog

In ultimii ani, cele mai vindute carti (pe linga Harry Potter si Codul da Vinci) sint cele care vind himera fericirii si a succesului. Toti cauta disperati sau poate doar plictisiti momente de fericire, raspunsuri, retete “2 in 1″ si “3 in 4″. Tiraje enorme, hirtie de ziar care se umfla rapid de la lacrimile picurate pe ele, coperte tipatoare, sustrase de prin ClipArt-uri…

Aparute pe fondul dezvoltarii psihologiei pozitive si pe fondul dezorientarii in domeniul relatiilor interpersonale, aceste carti ne ofera adevarate programe de gasire a sotilor ideali, ne invata cum trebuie sa ne comportam cu barbatii-porci, cu barbatii-magari si cu femeile din toate celelalte specii…Titluri ca si „Cum sa te casatoresti”, „Cum sa iti gasesti un sot peste 35 de ani”, „10 motive stupide care distrug cuplul”, „Barbatii sint porci”, Cum sa devii un bun conducator”, „Barbatii sint de pe Marte, femeile de pe Venus”, etc. atrag o anumita categorie de persoane, aflate in cautarea unor solutii simple pentru a-si rezolva problemele sau conflictele interne. Daca pina acum aceste carti roiau in jurul feminismului, declarind un adevarat razboi rasei masculine, acum a aparut un nou trend – antifeminismul – chiar din tabara celor care au sustinut aceasta miscare si care declara ca feminismul nu mai este valabil (nu se mai vinde, altfel spus) si trebuie sa ne intoarcem la vechile obiceiuri care marcheaza o societate sanatoasa…

Majoritatea autorilor fac uz de experienta personala sau de rezultatele discutiilor cu diferite persoane, fara a fi incadrate in grupuri de virsta, statut social, educatie, venit, etc. De exemplu, cartea „De ce barbatii se casatoresc doar cu anumite femei, si nu cu altele” ne anunta la inceput ca acele femei care vor face din aceasta carte ghidul lor in viata, nu numai ca vor reusi sa se casatoreasca, dar vor reusi sa se casatoreasca cu acel barbat pe care l-au visat… adica, Fat-Frumos pe cal alb, multiplicat la numarul de exemplare vindute. Cartea „Cum sa te casatoresti” ne prezinta un program amplu de un an si ne garanteaza ca la sfirsitul acestei perioade ne-am gasit deja barbatul perfect (nu e cel din cartea precedenta? Alte exemplare? Nu e cumva deja inflatie de perfectiune masculina?). Adevarate Biblii ale femeilor singure. Aha. Trebuie doar sa fim sistematice si sa respectam programul pas cu pas… Nu stiu de ce, dar chestia asta imi aduce aminte de o cura de slabire.

Lucrul care m-a distrat cel mai tare rasfoind acest gen de literatura (este debutul meu in materie si nu cred ca voi repeta foarte curind aceasta experienta) este descrierea prototipului masculin. Citeodata aveam impresia ca citesc aceeasi carte. Ridicolul, cinismul si dorinta apriga de a introduce barbatul intre tipare si limite clare sint numai citeva ingrediente singeros-siropoase ale acestor carti. Aceasta clasificare rigida a tipologiilor masculine nu numai ca ii umple de ridicol, dar creeaza o imagine gresita femeilor care vor citi aceste carti. „Barbatii se vor casatori atunci cind nu se vor mai simti bine in lumea burlaciei” De ce? Habar nu avem si nici nu conteaza. Ca doar asa spune cartea, deci, trebuie sa credem in ea. Ceea ce contrazice programul de 10 pasi… Sau poate trebuie sa-l ajutam sa se plictiseasca? Inca un sfat foarte bun este acela ca trebuie sa ne intilnim numai cu barbati care sint gata sa se casatoreasca. Prezentati CV-ul si planul de bune intentii, va rog!

Dintre multele perle reflexive gasite in aceste carti, am sa va mai ofer citeva, care au fost deliciul meu: „Daca un barbat se obisnuieste cu dvs, ar trebui sa fie monogam”, „Nu lasati dragostea din caminul dumneavoastra sa paleasca. Intimplarile mici pe care le traiti impreuna dau un farmec discret vietii”. Zig Zilair va ofera sfaturi, inspiratie si strategii care, urmate pas cu pas, pot face din casnicia dvs un colt de paradis: „Energia sexuala este cea mai creatoare energie si, din cauza firii noastre, atunci cind sintem fideli partenerului, dispunem de un surplus de energie. (…) folosirea acestui surplus de energie sexuala se face printr-un act altruist de iubire si generozitate.”, „Un barbat care se casatoreste este asemenea unei furnici pe un pneu. La inceput, crede ca stie pe ce merge, apoi isi da seama ca se afla pe un teren neobisnuit. Cind, in fine, intelege ce este iubirea, prea tirziu – masina demareaza si el este strivit.” Aoleu. Si, concluzia: „Iata dovada ca dragostea nu este elementul natural al barbatului”… Acuma m-am prins… „Femeia: in primii doi ani de casatorie, una dintre activitatile ei preferate este aceea de a dori sa faca dragoste chiar in clipa in care sotul adoarme. Mai apoi se va multumi sa fie dezagreabila de indata ce el o va dori. Femeia adora sa faca scene, numite tambalau, pentru niste fleacuri”. „Femeia iubeste copiii. De indata ce sotul ii face unul, vrea altul. Daca sotul refuza, se va intilni cu alti barbati…”, „Distingem doua tipuri de femei: cele care iubesc bijuteriile si cele care iubesc hainele scumpe”.
Alt aoleu. Simtitor crescut in volum. Sa risc sa ma uit in oglinda?

Cireasa de pe tortul acestei colectii de fericire la calup a fost o serie de carti pentru cei deprimati, care doresc sa-si incalzeasca sufletul si spiritul, cu un titlu absolut bestial: „Supa de pui pentru suflete pereche”, „Supa de pui pentru suflete romantice” si tot asa. Aceste carti cuprind diferite istorii una mai roz-bombon decit alta, pentru a convinge cititorul ca exista si alte persoane bune, altruiste, romantice… si astfel sa nu se simta singur in aceasta lume rea si aversiva. Titluri de genul „Harul de a educa si invata”. „Harul de a trece peste obstacole”, etc. sint titluri pline de inspiratie si daruire.

Sint cinica? Nu acesta a fost scopul. Nu am vrut sa va conving de nimic, nu am vrut sa va tai sperantele, am vrut doar sa semnalez o mica plaga care vine de peste ocean – retetomania. As fi vrut sa ma amuz mai mult citind aceste carti, daca nu as fi devenit, spre sfirsit, tot mai trista. Aceste carti te indeamna sa te schimbi, sa te modelezi, sa te ascunzi si sa minti chiar, pe cind este mult mai simplu sa te descoperi pe tine, sa intelegi cine esti si ce doresti si sa te accepti asa cum esti. Asa cred eu, cu intelepciunea care ma caracterizeaza. Dar, intre timp, aflu ca o cunostinta a iesit dintr-o depresie post-divort doar citind cartea „Toti barbatii sunt magari”. Nebanuite sint caile supei de pui!