Ok… am asistat doua zile la o isterie mediatică dusă la extrem de presa românească. MADONNA… cred ca daca venea președintele Obama, nu reușească să eclipseze diva muzicii pop. Am urmărit, în direct și în exclusivitate (mai penibil nici nu se putea…) cum avionul Madonnei aterizează. Cum diva coboară din avion și se urcă într-o mașină, unde dispare până a doua zi. Am urmărit mașinile în care s-a urcat toată gașca Madonnei, pe întreg traseul până la hotel. Am urmărit cum se descarcă bagajele de parcă era evenimentul zilei. Ne-au numărat valizele, ne-au arătat hotelul, piscina și geamul acesteia. Deși știrile se schimbau, în partea stângă era un mic ecran în care era geamul Madonnei. Poate, poate o se na facă onoarea să îi zărim puțin din fața-i bucălată.
Apoi au apărut știrile de gen News Alert: Madonna a mâncat, Madonna încă în hotel, Madonna a admirat pe geam niște copii, trupa Madonnei a ieșit în oraș și nu a găsit cluburi (unde erau organizatorii să le arate punctele tari din București????), Madonna a dres, Madonna a făcut. Mai lipsea să ne spună și când a tras apa și aveam toate detaliile.
Punctul culminant a fost cel din ziua concertului, în care televiziunile au încercat disperate să afle cu ce este îmbrăcată diva. Câteva ore ne-au transmis cu voci emoționate, care din când în când se sugrumau de surescitare, că încă nu au reușit să afle detalii. Vă închipuiți ușurarea când, după trei ore, în sfârșit, am aflat cu ce este îmbrăcată diva. și mutra de fericire tâmpă a reporterului. Doamne, bine că am aflat și nu îmi taie șeful din salariu că am nenorocit audiența pe o zi întreagă.
Au apărut tot felul de declarații ale pseudo-vedetelor românești, cum ar fi Luminița Anghel, care și-au dat cu părerea despre Madonna. Ok, nu sunt eu fan Madonna si știu că live este varză, după cum s-a dovedit la concert, dar să apari tu să spui că Madonna nu va fi niciodată o voce și nici show-ul nu este ceva deosebit, mi s-a părut cel puțin ilar. Cam cine este Luminița Anghel ca să luăm în seamă părerea ei. Și mai ales nu îmi dau seama cum poți să spui asta despre o femeie care de douăzeci de ani se menține în topuri, vinde milioane de albume și are milioane de fani. Să nu mai discutăm de averea pe care a făcut-o din muzică. Indiferent dacă are sau nu voce, Madonna a intrat în istoria muzicii mondiale. Oricât am blama-o, oricât am fi de invidioși, realitatea este una și trebuie să îi dai Cezarului ce este al Cezarului. Așa că Luminița dragă, când o să aduni la concertele tale non-existente, măcar 500 de oameni plătitori și nu care vin la campanie electorală pentru mici și bere gratis, atunci poate ai putea să îți permiți să îți dai cu părerea despre vedete de calibrul Divei isterizante.
Pe lângă isteria media, s-a declanșat și o isterie socială. Lumea comenta pe toate siturile venirea Madonnei. Se certau ca la gura cortului, bineînțeles, fără păreri constructive, picând în două extreme. Ori o bălăcăreau pe baba atletică și fără voce, ori o proslăveau pentru talentul și muzica pe care o face. În ultima perioadă toate discuțiile pe internet, indiferent de știre, se transformă sau se reduc la injurii, jigniri și judecăți morale emise sub anonimat. Cred că este modul românului de rând de a-și elimina unele frustrări sau nervi acumulați de-a lungul zilei, săptămânii sau vieții. De mult discuțiile nu mai sunt discuții si totul degenerează în bălăcăreală balcanică, în care până la urmă se angrenează toți, indiferent de statut, cultură, nivel intelectual. Pentru că, fiind ultima țară din Europa ca și conectivitate la internet, presupun că nu Ionică scrie pe situri și forumuri, dar oameni care au o poziție socială, interes pentru documentare, un anumit intelect. Se pare că toate acestea se anihilează în lumea virtuală și aplicăm toate acele comportamente care în viața reală ne sunt interzise. Uităm să ne mai cenzurăm și ne arătăm natura barbară în toată splendoarea ei, fără să ne gândim, ca indiferent de locul în care comunicăm, fața în față, din fața unui ecran de calculator, regulile și valorile sunt aceleași, iar respectul și bunul simț se mențin în toate contactele noastre sociale,indiferent de natura lor.
Revenind la oile noastre și la diva mult așteptată, adulată și huiduită, a venit concertul. A trecut concertul. Au apărut reacțiile. Nu am participat la concert și nu aș fi participat la concert nici dacă mă aflam în București, așa că am încercat să mă documentez. Eram curioasă cât de cârcotaș va fi românul de rând de data asta, mai ales după toată isteria creată în jurul acestui eveniment. După cum mă așteptam, din nou organizarea nu a fost la nivelul așteptat și meritat de români. Deja devine penibilă această nemulțumire afișată a românului care are impresia că doar el este defavorizat și că întotdeauna merită mai mult decât primește. Mă întreb cum pot niște oameni care sunt obișnuiți cu mediocritatea festivalurilor și concertelor de la noi, atunci când li se oferă un show de milioane de euro, să iasă de la el atât de nemulțumiți și jigniți de lipsa de respect de care au avut parte. Toată mass media urla înverșunată împotriva organizării, că a fost praf, că nu s-a văzut, că nu s-a auzit, că nu a fost destulă băutură să se facă muți, că vai de mine zona VIP a fost defavorizată și nu au avut voie să danseze… păi cine dansează domnule în zona VIP??? Acolo vii să te arăți și să stai cuminte in banca ta, ca da de apari și tu în vreun Cancan și uite, îți crește ratingul. Îmi amintesc de Woodstock… și noroiul de acolo și dorința oamenilor de a se distra și de a aprecia. La noi însă, pițipoancele și cocălarii au pretenții. Credeau că un concert Madonna în parc înseamnă o seară de spart banii în Bamboo. Să fim serioși. Sunt convinsă că au existat probleme de organizare, dar găsind pe net foarte multe aprecieri pozitive ale concertului, îmi dau seama încă o dată că la noi lumea adoră să exagereze și să augmenteze. De dragul ratingului sau a importanței sau de dragul de a da senzația că ei știu ce înseamnă calitate.
Se pare că lecțiile ei de viață și de discriminare nu au dat bine la public și aducerea în scenă a problemei țiganilor a făcut ca frustrarea înecată de praful din timpul concertului, să iasă la iveală. Și o dată cu ea huiduielile și lovitura finală: nici un bis mama… nimeni nu a vrut-o înapoi pe mega divă. Așa că mă întreb de ce majoritatea artiștilor vin în Europa de Est și încearcă să ne educe în baza unor clișee. Având în vedere că mega divă nu și-a scos nasul din hotel, decât atunci când a concertat, nu pot să îmi explic de unde are ea tupeul să își dea cu părerea despre o realitate pe care nu se chinuie să o vadă nici fiind pe teritoriul ei….
Și pentru a încheia la fel cum am început, Madonna încă nu a plecat de la noi din țărișoară. Și mass media ne arată încă imagini cu fereastra divei. Ca un Romeo nesatisfăcut stau și așteaptă idioții de jurnaliști, crezând că dacă vor filma câțiva floci ai divei, vor arunca încă dată audiențele în aer.
