Despre ratinguri si penisuri la tv

De mult mi-am propus că nu il voi mai urmări pe Mircea Badea, nu voi mai citi absolut nimic din ce scrie el și voi uita ca există. și, o perioadă de timp am reușit să mă țin de ceea ce mi-am propus. și parcă eram mai liniștită în suflet și simțiri. Dar, am facut greșeala să mă intereseze o știre publicată pe situl realitateatea.net, care anunța că Mircea Badea tare s-a enervat pe un sondaj făcut de acest sit despre persoana lui. Că Mircea Badea s-a enervat, cred că deja nu mai miră pe nimeni. Este ceva normal, natural și isteria lui televizată chiar are audiența. Explicația este simplă cred. Dorința lui acerbă de a se identifica cu un simplu cetățean, de a sublinia permanent că nu este om politic sau jurnalist (deși are emisiune tv, emisiune radio, scrie pe la jurnale, are blog si mai apare împreuna cu fenomenalul Gâdea și istericul cu laptopul pe la Sinteaza Zilei, tot ca simplu cetățean, evident), a prins la public. și omul de rând când se uită la circul lui, se vede pe el acolo, cum iși scoate frustrările, cum injură și își închipuie că cineva îl ascultă și chiar dă doi bani pe părerea lui. Așa că rețeta de marketing adoptată de Mircea Badea este clar una de succes. Si cred ca o să mai apară în curând și alți Mircea Badea, că doar nu ai nevoie de multe: tupeu, puțină minte și papagal bun.

Revenind, sondajul asta realizat pe forumul sitului realitatea, care din cate am studiat nu i-a adus prejudicii prea mari si majoritatea celor care au participat la sondaj s-au exprimat pozitiv în legătură cu emisiunea realizată de acesta, i-a provocat o grămadă de nervii băiatului teribil al televiziunii românești. Întrebarea pusă a fost chiar foarte amuzantă: Ce părere aveți despre analistul politic Mircea Badea? Acum, încă nu mi-am dat seama dacă cei de la Realitatea au pus întrebarea serios, considerându-l parte integrantă a tagmei mai sus amintite sau au făcut puțin mișto pe seama inferențelor inteligente pe care le face în fiecare emisiune despre politica din România, evident, ca simplu cetățean care vrea să câștige o pâine. Dar, cum tot românul s-a născut poet și analist, de ce nu ar fi și Mircea Badea?

Ei bine, și-a dedicat omul o grămadă de spațiu acestui lucru, pe blogul personal (îmi închipui ce a făcut în cadrul emisiunii, unde gură cască o grămadă, avizi de puțin circ înainte de culcare), urlând isteric despre prostia celor de la Realitatea. Și văd că boala asta de-a hai să ne măsurăm în ratinguri devine de-a dreptul obsesivă. Este ca și adolescenții aia care își măsoară bărbăția cu liniarul. Care are penisul cel mai lung ală e mai macho și devine liderul grupului. Eu credeam că asta se vindecă o dată cu vârsta. Sau poate la unii e boală pe viață. Unii bărbații poate chiar au nevoie să le fie stabilită în permanență bărbăția.

Da, știu, ratingul este o practică obișnuită în mass-media. Nu am nimic cu stabilirea ratingului, face bine la bani și la imagine. Dar pentru asta sunt agenții specializate, publicitarii și cei interesați apelează la aceste agenții pentru a-și face un plan de marketing sau pentru a-și vedea poziția. Da cum fudulia e boală românească, unii cred că trebuie să poarte o pancartă permanentă cu ei, că nu cumva să uite cinva, ca el, bengosul a avut cu 500 de spectatori mai mult pe tronsonul respectiv. Hai sictir domnule!

Câteodată cel mai inteligent arată tact și bun simț, dar să începi să te cerți cu oricine care îndrăznește să arunce o critică la adresa ta sau la adresa unor păreri expuse de tine și pentru asta chiar să fii plătit cu bani grei (ca la sigur nu câștigă ca un simplu cetățean cu care se identifică atâta), cred că înseamnă libertate prost înțeleasă. Însă, atunci când tâmpenia, incultura și prostia crasă alcătuiesc o rețetă de succes în televiziunea românească, încă un crizat la tv deja nu mai dernajează.

Curat… uscat

Era consumului REZULTĂ suntem consumatori REZULTĂ dorim produse de calitate, ieftine şi sigure (mai nou se poarta ălea fără E-uri, inamicul numărul unu al slăbănogilor) REZULTĂ că trebuie să fim convins de ăia „creativi” – aşa se numeau ultima dată când am verificat – că un anumit produs întruneşte calităţile de mai sus rezultă concurenţa REZULTĂ nevoia acută de publicitate şi mă voi referi la publicitatea vizuală, de fapt cea mai interesantă maşinărie a mileniului 2 – televizorul, nu vă enervează faptul că în toate discuţiile cu voi, vorbeşte numai el…?

Aşa că în timpul monologului TV, am observat că există reclame predominante la acelaşi produs, dar sub mărci diferite. Astfel, detergenţii (se pare că spiritul septic este în continuă dezvoltare) ocupă un loc foarte important în procentajul produselor promovate – toţi sunt ieftini, scot cele mai frecvente 99 pete, toţi au microgranule (diferă doar culoarea: verzi sau albastre), femeile au întotdeauna rolul principal. După detergenţi, urmează şi bărbaţii… aşa că băuturile alcoolice, în special berile, sunt adevărate mini-serii – sigur dedicate bărbaţilor, sigur misogine, sigur preparate după reţete speciale din 1049 î. Hr. (bărbaţilor le plac chestiile cu personalitate) şi întotdeauna se consumă în grup. Reclamele pentru produsele naturale, fără colesterol cu un milion de vitamine şi componente de numai ei ştiu cum se pronunţă şi ce sunt de fapt, active în interior, sunt foarte la modă – majoritatea actorilor sunt de gen feminin sau folosesc prototipul familiei perfecte, garantat îţi fac viaţa mai uşoară, garantat slăbeşti n kg într-o săptămână, garantat că sunt 100% naturale, doar au fost testate de experţii in domeniu… care o fi ăia????

Lista poate să continue până voi ajunge la ceea ce de fapt vroiam să vă spun de la început.

Ştiţi voi acele reclame la nişte produce mici, albe, cu aripioare sau fără, care te fac să te simţi bine şi care niciodată nu se văd… asta în reclame… sigur aţi ghicit la ce mă refer. 100% dedicate femeilor, 100% absurde, 100% îţi lasă senzaţia de uscat în… Niciodată nu v-aţi de ce naiba folosesc ca înlocuitor acel lichid albastru??? Şi de unde ştiţi că lichidul se transformă în gel…? sau poate aţi încercat acasă experimentul… şi cum îi posibil să porţi acei pantaloni albi, strâmţi pe fund şi subţiri, dar nu se observă nici urmă de chilot… de-a dreptul invizibile…!!!! SF-ul este la el acasă!!! Şi oare dacă porţi acele de fiecare zi poţi să faci economie la apă şi detergent şi să îţi speli chiloţii o dat-n an? Şi mă întreb de ce un scutec, fie el cât de mic, îţi dă o stare de buna dispoziţie pe care o transmiţi şi la alţii?? Oare nu există iritaţii în lumea asta?

Iar dacă intrăm în amănunte aflăm că ele sunt un nou fel de floare, care nu mai înfloreşte, dar se deschide…

Şi înainte să închei acest subiect atât de curat şi uscat, vreau să vă mai spun un secret. S-a observat faptul că femeile îşi schimbă foarte rar marca, indiferent de noile apariţii pe piaţă… dar SSST, nu mai spuneţi la nimeni că nu o să mai avem de ce râde seara când ne uităm la TV.