Fiecare dintre noi vrem sa evadam din cand in cand din cotidian, vrem sa facem ceva nebunesc, care sa rupa monotonia si sa ne incarce bateriile. De cele mai multe ori n-o facem din comoditate (cel putin eu una, folosesc destul de des acest motiv), pentru ca gasim ceva mai important sau urgent de facut sau pentru ca nu ne plac aventurile si neprevazutul.
Pana la urma am lasat lenea la o parte si am plecat un week-end pe litoralul romanesc. O hotarare luata in cateva ore. Pana acum nimic nu pare iesit din comun, nu? Fiind din Cluj si fiind obligata sa folosesc Caile Ferate Romane, cei 700 si ceva de km intre Cluj si Constanta se fac, conform celor inscrise pe billet, in aproximativ 16 ore, daca mergi cu Rapidul. Nu aveam bilet cu loc decat pana la Ploiesti (asta ii undeva la jumatatea drumului) si chestia asta ma stresa putin. Nici cand eram tanara si nelinistita nu am mers in picioare pe tren, asa ca adolescenta asta tarzie ma cam speria sincer… oare oasele mele batrane o sa reziste 8 ore pe culoar? Si daca nu se poate fuma… cum sa stau sa ma uit pe geam, fara o tigara intre degete? Am facut 19 ore in total, am stat pe culoar, pe bagaje, pe scaun, impreuna cu alte 11 persoane, intr-un compartiment de 8 oameni, mi-am dat seama ca tineretul de azi nu este departe de ceea ce am fost noi. Acelasi mod de distractie pe tren, rabdarea si indiferenta fata de timpul petrecut in tren, cu deosebirea ca acum baietii din gasti, au cercei in urechi ca semn distinctiv pentru apartenenta lor la gasca (si credeti-ma ca nu era unica gasca cu asemenea stampila… ori nu prea au originalitate, ori avem de-a face cu un lant national de tineri, ca un fel de Asociatia a Cercelatilor Adolescenti din Romania) si parca isi fac unul altuia mai multe farse decat noi. Era interesant sa ii urmaresti. Iar reactia lor la varsta mea a fost mai mult decat delicioasa. Cateodata, adolescentii astia pot fi foarte simpatici, mai ales cand sunt pusi in incurcatura J
Ok, dupa 19 ore, caldura infernala, oprit in mijlocul campului si mers cu 5 km pe ceas, am ajuns si noi in Costinesti… sincer, dupa atata oboseala nimic nu ma bucura, in-afara de gandul ca o sa imi bag picioarele in apa marii pentru prima data in acest an si poate pentru ultima data. Pana la hotel nici nu am vazut mare lucru. Scopul meu primordial era un dus rapid si plaja.
Costinestiul este foarte familiar pentru mine, desi nu am fost acolo de ani buni, si la prima ocheada aruncata nu s-a schimbat nimic, in-afara de canalul care leaga lacul cu marea si digul care imparte practic plaja in doua. Digurile sunt pasiunea mea. Imi plac pietrele si modul in care valurile se lovesc de pietre, spuma marii care se ridica pana aproape de mine si imi place sa ascult marea. Are limbajul ei, acea muzica linistitoare care te face sa te relaxezi si sa uiti de lumea inconjuratoare. Te simti protejat si leganat intr-un univers in care nimic rau, negativ
si stresant nu exista. Imi place marea noaptea, cand se vede spuma valurilor, cand jocul de lumini de pe suprafata apei este deranjat doar de unduirea apei. Imi place linistea….
Bun, acuma sa trecem la lucruri serioase. Litoralul romanesc mi-a fost aproape intotdeauna. Am sustinut ca de vreme ce avem mare la noi in tara, de ce sa mergem sa dezvoltam turismul altora. Pentru ca tot pe noi ne ajutam. Si practic, in fiecare an am fost macar pentru cateva zile la mare. Vama-Veche a fost preferata mea, pentru spiritul libertin, civilizatia si curatenia dintr-o statiune pe care cei care merg in Costinesti o blameaza si o resping ca murdara. Dupa cele doua zile petrecute in mega statiunea Costinesti, statiunea tineretului infloritor, am inteles de ce niciodata nu voi mai putea sa imi petrec un sejur in majoritatea statiunilor de pe litoral. Romanul tot roman ramane si se comporta uneori mai rau decat animalele, care instinctual stiu sa nu isi faca treburile acolo unde dorm si se joaca. Mormanele de gunoaie de pe plaja care inconjurau pubelele reciclabile, comoditatea tinerilor de a face un metru pentru a-si arunca paharele de plastic, mormanele de gunoi de pe marginea promenadelor si chiar de pe drum pot sa spun ca m-au dezgustat profound si m-au dezamagit. Suntem o natiune “europeana” care inca nu stim sa avem grija de locurile unde ne simtim bine, nu avem minimum de respect pentru ceea ce ne inconjoara si pentru cei care ne vor ocupa locul maine. Ce sa mai vorbim de modul in care romanul isi incalzeste sufletul: “ lasa ma, ca doar la noapte o sa stranga”… dar ce facem domnule toata ziua intre gunoaie? Pitipoance respectabile, cu pachetul de Davidoff stand pe sezlonguri inconjurate de gunoaie J iar seara in Mega Discoteca Tineretului ne expun hainele de fitse si purtatorul monetar la brat, scarbite de cate unul cu parul mai lung sau o fata “prost” imbracata. Ca doar nu o sa te plimbi pe malul marii cu tocurile cui de 15…
Pe langa gunoaie, pe plaja avem si “bituri” la kilogram… de fapt la tone… fiecare bucatica de plaja dupa obelisc avea propria bodega de lemn cu dozatorul aferent de bere, cu boxele si vj-ul enervant, care vorbea intr-una despre tot felul de party-uri in mega discoteca Tineretului sau Ring sau orice altceva de prin statiune. Si intre discursurile vj-ului avem si muzica house, omniprezenta in capurile noastre, cel putin cata vreme ne intindeam corpurile ude si cremoase pe cearsafurile de pe plaja. Si sincer, nu era nimic relaxant in asta. Mai ales ca noaptea era aceeasi muzica. Ajungi sa te intrebi, pana cand domle, pana cand…?
Asa ca exista multe motive pentru care litoralul romanesc nu se dezvolta… dar in primul rand sunt oamenii. Daca omul n-ar uita de cei sapte ani de-acasa si s-ar comporta cat de cat pe masura trasaturilor superioare pe care le are in comparatie cu maimuta, am face un pas spre un litoral mai curat, mai civilizat si mai aproape de standarde europene. Pentru ca printre gunoaie, orice floare se pierde.
Am fost in Tineretului la concert 3 Sud Est, Akcent si Fragma… nu ca am vrut tare sa ii vad sau sa ii ascult, doar ca na toata lumea din Costinesti merge in Tineretului si noi nu puteam face exceptie, desi ar fi trebuit. Pe langa faptul ca am ridicat considerabil media de varsta, nici macar nu am putut sa ma amuz de atmosfera. Ce sa mai spun de mega cantaretii de pe scena, care au reusit sa imi induca acea stare de iritatie pe care o am atunci cand vad ca ceva de atata prost gust este promovat la nivel de valoare, iar adolescentii in devenire mananca ca untul pe paine…. A trebuit sa plec repede, nu am mai rezistat la Akcent… ma chema linsitea marii si senzatia placuta a nisipului pe picioare. Desi era cam frig… o ora pe faleza, in bataia brizei, cu o mare agitata, a facut minuni. Atunci m-am bucurat ca am venit la mare…. Am inteles de ce am vrut sa vin si am apreciat-o la valoarea ei. Si m-am lasat dusa de valul amintirilor, atunci cand mergeam cu fetele la mare si stateam toate in aceeasi camera, ne imprumutam hainele si eram atat de nevinovate si fericite, de perioada V. la mare cu cele mai frumoase momente petrcute vreodata pe litoral, perioada Stufstock si Gandul Matei la mare… foarte multe amintiri pe care sa le sondezi intr-o ora de liniste si concert maritim.
Parca am surprins tot ce am vrut sa spun despre cele doua zile la mare si nu mai are sens sa va povestesc ziua doi pentru ca vom repeta aceleasi gunoaie, bituri, inot, valuri, soare, nisip, bere, white horse, briza, noapte, valuri, somn, gara, tren, 20 de ore, Cluj si somn J daca ma gandesc bine, puteam sa rezum totul intr-o fraza, fara sa ma scriu asa de mult… pana la urma marea merita mai mult, merita apreciata si merita povestita.
