Mostenitori sau invingatori? criminali sau liberati?

octombrie 7, 2009 la 10:26 am (Reflectii)

Pana unde merge corectitudinea? Sau moralitatea? Sau respectarea valorilor? Unde trag linia si spun ca pana aici merg, mai departe ma dezumanizez, ma tradez pe mine ca individ si pe mine ca persoana sociala? Suntem buni în esenţa noastră sau fiecare din noi, pus într-o anumită circumstanţă este capabil să facă acţiuni de care înainte nu se credea în stare?

De unde a pornit asta? De fapt porneşte din mai multe întâmplări, lecturi, studii si observatii, dar acum am vazut un serial care ridică multe întrebări legate de moralitate şi de limitele pe care ni le impunem. Pe scurt, situaţia este cam aşa (ca sa avem un punct de pornire a discutiei): un lider african, considerat responsabil de genocid împotriva populaţiei şi un doctor care trebuie să îl diagnosticheze şi trateze. Dilema este următoarea: îl tratezi ca pe oricare pacient conform jurământului depus sau prin anumite metode îl laşi să moară. Ei bine, doctorul nostru a ales varianta numărul doi… prin faptul că i-a greşit diagnosticul, acesta moare şi restul populaţiei scapă de o moarte sigură. Acum este corect sau nu?

Dacă stăm să ne gândim că cei care vor citi aceste rânduri, provenim dintr’o societate care a fost marcată 60 de ani de dictatură, în care genocidul a fost la el acasa, înseamnă că toţi am trecut prin aceste probleme morale. În România, nu cred că au existat persoane care să nu se bucure de modul în care Ceauşescu a fost executat… nu cred că au existat multe persoane care să nu îşi fi dorit acest lucru în anii în care Ceauşescu a fost la putere… si nu numai lui, dar tuturor celor care formau sistemul. Am fost noi mai buni decât cei care au apăsat pe trăgaci sau care au comandat execuţia lui? Suntem superiori moral? Sau am înţeles că răul trebuie extirpat din rădăcini şi câteodată trebuie să răspunzi cu aceeaşi monedă, pentru a putea scăpa. Este asta o gândire individualistă şi egoistă? Suntem toţi criminali si merităm să fim judecaţi? Oare suntem mai buni decât medicul, care conform explicaţiilor sale a ales să scape mii de oameni de la o moarte sigură? Scopul scuză mijloacele?

Ne-am întemeiat libertatea pe o crimă, iar noi suntem moştenitorii consecinţelor care suntem învăţaţi că vin o dată cu înfăptuirea răului? Câte ţări se pot lăuda că şi-au ucis conducătorul şi din asta au făcut sărbătoare naţională… dar tot aşa mă pot întreba câte ţări au avut parte de un Ceauşescu? O sa spuneţi că multe şi au avut parte de conducători mai răi decât acesta. Şi indiferent, să spunem că nu noi l-am ucis, dar trebuia ucis, din interese mai mari decât puteam noi înţelege atunci. Dar ne-am dorit şi ne-am bucurat… câţi dintre noi am mai trrecut recent prin astfel de simţăminte? :D

Ne placem să credem că suntem buni şi, prin prisma individualismului care ne caracterizează, ne place să ne credem mai buni decât ceilalţi. Iar când facem ceva ce nu corespunde cu buna imagine pe care o avem despre noi, vom găsi sute şi mii de motivaţii exterioare. Pe când, purul adevăr, este că ne-am trădat pe noi şi valorile noastre. Şi cu asta trebuie să trăim….

Scrieti un comentariu

Rezumat: isteria din jurul Madonnei

august 27, 2009 la 8:37 am (Reflectii)
Tags: , ,

Ok… am asistat doua zile la o isterie mediatică dusă la extrem de presa românească. MADONNA… cred ca daca venea președintele Obama, nu reușească să eclipseze diva muzicii pop. Am urmărit, în direct și în exclusivitate (mai penibil nici nu se putea…) cum avionul Madonnei aterizează. Cum diva coboară din avion și se urcă într-o mașină, unde dispare până a doua zi. Am urmărit mașinile în care s-a urcat toată gașca Madonnei, pe întreg traseul până la hotel. Am urmărit cum se descarcă bagajele de parcă era evenimentul zilei. Ne-au numărat valizele, ne-au arătat hotelul, piscina și geamul acesteia. Deși știrile se schimbau, în partea stângă era un mic ecran în care era geamul Madonnei. Poate, poate o se na facă onoarea să îi zărim puțin din fața-i bucălată.

Apoi au apărut știrile de gen News Alert: Madonna a mâncat, Madonna încă în hotel, Madonna a admirat pe geam niște copii, trupa Madonnei a ieșit în oraș și nu a găsit cluburi (unde erau organizatorii să le arate punctele tari din București????), Madonna a dres, Madonna a făcut. Mai lipsea să ne spună și când a tras apa și aveam toate detaliile.

Punctul culminant a fost cel din ziua concertului, în care televiziunile au încercat disperate să afle cu ce este îmbrăcată diva. Câteva ore ne-au transmis cu voci emoționate, care din când în când se sugrumau de surescitare, că încă nu au reușit să afle detalii. Vă închipuiți ușurarea când, după trei ore, în sfârșit, am aflat cu ce este îmbrăcată diva. și mutra de fericire tâmpă a reporterului. Doamne, bine că am aflat și nu îmi taie șeful din salariu că am nenorocit audiența pe o zi întreagă.

Au apărut tot felul de declarații ale pseudo-vedetelor românești, cum ar fi Luminița Anghel, care și-au dat cu părerea despre Madonna. Ok, nu sunt eu fan Madonna si știu că live este varză, după cum s-a dovedit la concert, dar să apari tu să spui că Madonna nu va fi niciodată o voce și nici show-ul nu este ceva deosebit, mi s-a părut cel puțin ilar. Cam cine este Luminița Anghel ca să luăm în seamă părerea ei. Și mai ales nu îmi dau seama cum poți să spui asta despre o femeie care de douăzeci de ani se menține în topuri, vinde milioane de albume și are milioane de fani. Să nu mai discutăm de averea pe care a făcut-o din muzică. Indiferent dacă are sau nu voce, Madonna a intrat în istoria muzicii mondiale. Oricât am blama-o, oricât am fi de invidioși, realitatea este una și trebuie să îi dai Cezarului ce este al Cezarului. Așa că Luminița dragă, când o să aduni la concertele tale non-existente, măcar 500 de oameni plătitori și nu care vin la campanie electorală pentru mici și bere gratis, atunci poate ai putea să îți permiți să îți dai cu părerea despre vedete de calibrul Divei isterizante.

Pe lângă isteria media, s-a declanșat și o isterie socială. Lumea comenta pe toate siturile venirea Madonnei. Se certau ca la gura cortului, bineînțeles, fără păreri constructive, picând în două extreme. Ori o bălăcăreau pe baba atletică și fără voce, ori o proslăveau pentru talentul și muzica pe care o face. În ultima perioadă toate discuțiile pe internet, indiferent de știre, se transformă sau se reduc la injurii, jigniri și judecăți morale emise sub anonimat. Cred că este modul românului de rând de a-și elimina unele frustrări sau nervi acumulați de-a lungul zilei, săptămânii sau vieții. De mult discuțiile nu mai sunt discuții si totul degenerează în bălăcăreală balcanică, în care până la urmă se angrenează toți, indiferent de statut, cultură, nivel intelectual. Pentru că, fiind ultima țară din Europa ca și conectivitate la internet, presupun că nu Ionică scrie pe situri și forumuri, dar oameni care au o poziție socială, interes pentru documentare, un anumit intelect. Se pare că toate acestea se anihilează în lumea virtuală și aplicăm toate acele comportamente care în viața reală ne sunt interzise. Uităm să ne mai cenzurăm și ne arătăm natura barbară în toată splendoarea ei, fără să ne gândim, ca indiferent de locul în care comunicăm, fața în față, din fața unui ecran de calculator, regulile și valorile sunt aceleași, iar respectul și bunul simț se mențin în toate contactele noastre sociale,indiferent de natura lor.

Revenind la oile noastre și la diva mult așteptată, adulată și huiduită, a venit concertul. A trecut concertul. Au apărut reacțiile. Nu am participat la concert și nu aș fi participat la concert nici dacă mă aflam în București, așa că am încercat să mă documentez. Eram curioasă cât de cârcotaș va fi românul de rând de data asta, mai ales după toată isteria creată în jurul acestui eveniment. După cum mă așteptam, din nou organizarea nu a fost la nivelul așteptat și meritat de români. Deja devine penibilă această nemulțumire afișată a românului care are impresia că doar el este defavorizat și că întotdeauna merită mai mult decât primește. Mă întreb cum pot niște oameni care sunt obișnuiți cu mediocritatea festivalurilor și concertelor de la noi, atunci când li se oferă un show de milioane de euro, să iasă de la el atât de nemulțumiți și jigniți de lipsa de respect de care au avut parte. Toată mass media urla înverșunată împotriva organizării, că a fost praf, că nu s-a văzut, că nu s-a auzit, că nu a fost destulă băutură să se facă muți, că vai de mine zona VIP a fost defavorizată și nu au avut voie să danseze… păi cine dansează domnule în zona VIP??? Acolo vii să te arăți și să stai cuminte in banca ta, ca da de apari și tu în vreun Cancan și uite, îți crește ratingul. Îmi amintesc de Woodstock… și noroiul de acolo și dorința oamenilor de a se distra și de a aprecia. La noi însă, pițipoancele și cocălarii au pretenții. Credeau că un concert Madonna în parc înseamnă o seară de spart banii în Bamboo. Să fim serioși. Sunt convinsă că au existat probleme de organizare, dar găsind pe net foarte multe aprecieri pozitive ale concertului, îmi dau seama încă o dată că la noi lumea adoră să exagereze și să augmenteze. De dragul ratingului sau a importanței sau de dragul de a da senzația că ei știu ce înseamnă calitate.

Se pare că lecțiile ei de viață și de discriminare nu au dat bine la public și aducerea în scenă a problemei țiganilor a făcut ca frustrarea înecată de praful din timpul concertului, să iasă la iveală. Și o dată cu ea huiduielile și lovitura finală: nici un bis mama… nimeni nu a vrut-o înapoi pe mega divă. Așa că mă întreb de ce majoritatea artiștilor vin în Europa de Est și încearcă să ne educe în baza unor clișee. Având în vedere că mega divă nu și-a scos nasul din hotel, decât atunci când a concertat, nu pot să îmi explic de unde are ea tupeul să își dea cu părerea despre o realitate pe care nu se chinuie să o vadă nici fiind pe teritoriul ei….

Și pentru a încheia la fel cum am început, Madonna încă nu a plecat de la noi din țărișoară. Și mass media ne arată încă imagini cu fereastra divei. Ca un Romeo nesatisfăcut stau și așteaptă idioții de jurnaliști, crezând că dacă vor filma câțiva floci ai divei, vor arunca încă dată audiențele în aer.

Scrieti un comentariu

Gandurile noastre toate

august 20, 2009 la 10:03 am (Reflectii)

Oare când nu ai despre ce scrie, dar trebui sa scrii ceva, ca vrea seful, ca nu vrei sa ieși din ritm, ca nu vrei să iți dezamăgești cititorii…. Să spunem că ai avut o perioadă lipsită de evenimente spectaculoase sau notabile, când nimic nu te-a impresionat, nimic nu te-a enervat. O perioada neutra, in care nici măcar politicul hidos nu te mai face să reacționezi. și de ce ai reacționa? Oricum o fac toți, peste tot, experți sau băgători de seamă cu pretenția de deștepți. Și mai știu ca mulți consideră că și un scriitor de blog face parte din aceeași gloată de băgători de seamă, dar na… nu ne putem auto judeca atât de obiectiv, plus că un blog îl citești sau nu J

Revenind la dilema mea… Ce faci atunci când, scârbit de tot ce vezi,plictisit sau părăsit de muza creatoare, trebuie să scrii ceva. Nu neapărat pentru alții, dar pentru tine, pentru liniștea și plăcerea ta. Și totuși vrei să scrii ceva deștept, cu conținut și cu substrat, nu doar niște vorbe înșiruite după cum îți zboară gândurile, niciodată logice, tot timpul haotice, de neoprit în goana lor după structurare. Apropo de gânduri, am încercat să nu mă gândesc la nimic, lumea spune că ajută… Nu mă refer la mediație, dar să mă relaxez și să nu mă gândesc la nimic. Mi-a ieșit pentru câteva minute să mă gândesc că nu trebuie să mă gândesc, ceea ce eu numesc că oricum am gândit ceva, și după mă trezeam că peste propoziția care se repeta la infinit în cap, fără să pot controla, mai zburau si alte gânduri, așa subtile, plutind la limita dintre conștient și subconștient. Așa că m-am lăsat de sportul asta, pentru că, pe lângă faptul că este o muncă zadarnică să îți oprești neuronii să transmită impulsuri electrice, ce faci cu subconștientul? Pe asta cum îl faci să tacă? Să nu mai influențeze realitatea percepută? Să nu mai transmită informații pe care nu dorești să le știi sau să le actualizezi? Problema asta cred că o rezolvi cu meditația, însă ca un Toma necredincios, format la o școală prea pragmatică, nu cred până nu văd pe propriile gânduri. știu că sună profan și poate puțin exagerat și poate nu foarte credibil, dar este aproape de adevăr, pe undeva. Pentru că am convingerea că meditația ne ajută să blocăm transferul de mesaje dintre conștient și subconștient…. De-acord, mulți neagă și această clasificare și ne bagă în structuri neuro-mnimetice în care stocăm informația, dar deja suntem mașini și asta este încă o extremă cam periculoasă J

Evident că nu am avut un scop precis pentru ce am scris mai sus… doar scopul egoist de a pune niște gânduri pe hârtie (ok, pe ecranul laptopului….), deoarece îmi era dor să scriu ceva de care să mândră măcar prima oră după ce am postat pe blogușorul meu, cuibușor de exprimare nestingherită de întreruperile unei discuții sau de nervii care apar atunci când ești contrazis. Am spus și eu ceva. Fi-ți liberi să râdeți, să înjurați și să vă exprimați. despre ce? Nu știu. Despre gândurile voastre. James Joyce a avut curajul și talentul să scrie o carte cu propriile gânduri, din care a ieșit chiar o expunere logică, deși atunci când citești haosul te cuprinde, te învârte, te obosește și te fascinează.

1 comentariu

Fudulie romaneasca

aprilie 29, 2009 la 11:04 am (Reflectii)
Tags: , , ,

ingamfare-1
Superioritatea romaneasca ma amuza…  de cand am intrat in Uniunea Europeana, majoritatea romanilor se comporta de parca ar fi devenit dintr-o data superiori. Ca si cum la 31 decembrie 2006, ora 23:59, inca eram ratatii europei, nedemni sa ne numim europeni, desi  ne aflam pe continentul numit Europa si aveam una dintre cele mai mari tari din aceasta zona a Terrei, iar la 1 ianuarie 2007, ora 00:01 eram alti oameni, cu alte valori, dintr-o data cetateni ai imperiului European, uitandu-ne cu dezgust in partea de est, unde inca lumea a ramas inapoiata. Nu ca noi, romanii, care in sfarsit, am ajuns acolo unde ne era locul.

Intre timp, cel putin la nivel politic si diplomatic, in cei doi ani de zile, nu ne-am comportat ca niste cetateni europeni egali in drepturi, dar ca niste parveniti timorati, urmariti de senzatia ca nu meritam sa ne aliniem cu celelalte state, deoarece nu avem nici economie, nici infrastructura, nici mentalitati necesare pentru a putea avea pretentia la putin respect. Da este adevarat ca nu avem multe din cele amintite mai sus, este adevarat ca inca mentalitatea noastra este depasita si libertatea prost inteleasa. Insa, sa fim judecati de niste tari prostituate, care in al doilea razboi mondial, au sacrificat o jumatate de Europa, doar pentru bunastarea lor. Cine sunt ei sa tipe la noi ca suntem inapoiati si saraci? Fara pic de rusine sau poate cu memoria complet stearsa. Ne-au vandut rusilor si nu le-a pasat ce se intampla in acesta zona timp de 60 de ani. 60 de ani in care s-au dezvoltat si economic si valoric si spiritual, bucurandu-se de libertate, drept la exprimare si tot confortul prosperitatii economice. Pe cand parintii nostri si bunicii nostri de ce s-au bucurat? De foamete? De frica? De deportari? De rusificare? De indobitocire? Si acum avem pretentii sa ne schimbam mentalitatile in cativa ani? Avem pretentia sa avem infrastructura sau economie, cand inca lucreaza oamenii educati intr-o anumita mentalitate si de la care nu poti cere sa se schimbe peste noapte. De fapt nu poti cere sa se schimbe deloc….

Dar, oricum, fudulia romaneasca se pastreaza. Si cum frustrarile cresc, ca doar aia din vest ne dau peste nas de cate ori au ocazia, fara sa ne lase sa uitam de unde venim si unde ne este locul, precum si faptul ca niciodata nu vom ajunge la nivelul lor si nici nu meritam asta, romanul se intoarce si isi improasca frustrarea si nemultumirea, asupra cui? Asupra moldovenilor… gandirea tipic romaneasca: macar aia is mai saraci ca noi, deci putem sa ii scuipam in fata, putem sa ii batjocorim, putem sa ne enervam ca primesc locuri la facultati si din asta sa facem tragedie nationala, putem sa radem de cum vorbesc limba romana si sa ne simtim superiori in fata lor. Si ranjetul animalic si prostesc al omului limitat, apare de fiecare data cand va auzi accent basarabean. Nu va conta ca este un coate goale, dar automat se va simti superior. Pentru ca stie clar, ca ala e sarac si nici macar nu e cetatean european, ca el…. Deh…

Pentru ca nici un roman nu stie ce inseamna sa fii deportat in Siberia, pentru ca vorbesti limba romana, nu stie ce inseamna sa fii rusificat fortat, satele sa fie inconjurate de armata si oamenii lasati sa moara de foame, pana cand ajungeau la canibalism (adica nu isi ingropau mortii, da ii mancau), nu stie ce inseamna sa iti schimbe alfabetul, sa iti spun ca fratii tai au fost cotropitori, sa nu ai nici o cale de access pre Romania, sa fie ucise mintile luminate, sa fie dusi in Siberia si in locul lor adusi rusi sau alte nationalitati din URSS… si acum, noi ca niste idioti se suntem, avem tupeul sa radem si sa ii consideram inferiori? De ce oare? Poate pentru ca au reusit sa isi pastreze limba si traditiile intr-un regim dictatorial cum a fost URSS? Poate pentru faptul ca sunt mai patrioti decat multi romani si apreciaza neamul asta, dar nu il fac de ras sau nu il renega… poate suntem gelosi pentru puterea lor de conservare si cerebralitatea lor, in comparatie cu majoritatea care abia astepta sa fuga din tara asta si sa spele funduri de straini. Ce respect arata acest lucru pentru neamul nostru??? Macar de-am spala propriile funduri….

Stiu ca multa lume o sa zambeasca ironic cand o sa citeasca asta. Pentru ca acum nu este la moda sa fii patriot, sa vorbesti de neam. Pt ca te cred prieten cu Vadim. Acum este la moda sa fii cool, sa nu recunosti ca esti roman si sa te plangi ca te-ai nascut intr-o tara de rahat ca Romania… de acord?

7 Comentarii

Nunta

noiembrie 17, 2008 la 4:16 pm (Reflectii)
Tags: , , ,

Exista putine persoane carora le plac nuntile sau care recunosc acest lucru. Majoritatea oamenilor nu vor sa se duca la nunta altora, dar evident ca se asteapta ca la nunta lor sa vina toata lumea. Nunta este unul dintre acele evenimente sociale de care nu poti scapa, oricat ai vrea. Daca te hotarasti sa faci marele pas, nici intr-un caz nu poti ocoli nunta. Si mai ales trebuie sa fii constient ca vei avea nunta pe care o vor ceilalti. Ochii inlacaramti ai parintilor care isi doresc nunta traditionala, inviatia rudelor de a 10 pe care le-ai vazut o data in viata, dar pe care tre sa le inviti, pt ca si parintii tai au fost o data la nunta lor si pregatirea spectacolului, vin peste tine si nici nu iti mai amintesti ca acesta nu esti tu, ca asta nu ai vrut tu, dar au vrut toti ceilalti. Ca si cum nu ar fi momentul tau de glorie, de fericire si comuniune, dar al celor care vin sa asiste la acest moment. Ma intreb cati miri se simt chiar bine la nunta lor. Dupa nu stiu cate saptamani de pregatiri nebune, dupa stresul si nervii de a face un scenariu cat de cat pe placul lor, ajung la nunta care oricum va fi asa cum trebuie sa fie, stresati ca muzica nu este asa, ca starostele vorbeste aiurea, ca nu au venit toti invitatii, vesnic cu zambetul desenat pe buze, obligat sa vorbesti cu persoane pe care nici nu le-ai mai vazut de cand erai in scutesc si nu ai nimic in comun, indiferent cat de obsoit esti, trebuie sa dansezi, sa razi si sa mentii atmosfera. Pentru ca deja este stiut, ca dispozitia nuntii, in general, este data, in primul rand de dispozitia si atitudinea mirilor. Si cu asta in cap, se mobilizeaza si zambesc mai departe. Si sunt convinsa ca se intreaba o data la 5 minute oare cand pleaca oamenii astia o data, sa pot sa ma relaxez si sa ma bucur de partenerul de viata pe care mi l-am ales, pe care l-am pus la expozitie, dar pe care acum il vrei doar pentru tine.

O data cu invitatia la nunta, si pentru invitati incep problemele. Tinuta, bani, machiaj, coafor, cadou… nimeni nu se bucura cand este invitat la nunta. Toti incep sa calculeze. Nimeni nu se gandeste la tinerii inasuratei si fericirea lor. Toti discuta suma de bani care acum este acceptabil social sa o pui in plic si speranta ca nu va fi nunta de aia traditionala, unde toata lumea striga banii din plic, de parca am fi la licitatie: “care da mai mult? Care da mai mult?” si fara prea multa muzica populara, sa putem dansa si noi macar putin, daca tot punem atatia bani in plic… si oricat ai vrea sa iti spui ca de fapt nu conteaza cum te imbraci si nici cati bani pui in plic, oricum vei incerca sa adopti uniforma sociala, pentru ca banii se numara si evidenta de nume este clara si obligatorie.

Asa ca ne invartim intr-un cerc inchis. Mirii care organizeaza nunta dupa cum le cere eticheta sociala, chiar daca nu isi doresc asta, iar invitatii isi joaca rolul clar stabilit, jurandu-si ca la ei la nunta nu va fi asa (de fapt asa va fi si la ei si la urmasii lor, pentru ca fudulia si ostentatia romaneasca nu poate sa piara niciodata).

Am observat acum un nou trend, printre tinerii cool. Prezenta din obligatie este din ce in ce mai raspandita. Vine tanarul “cool”, asteapta momentul in care se pun banii, se ridica si pleaca. Il asteapta clubul, pitipoancele… si la nunta nu is din astea care vrea el. Eu ma gandesc ca mai bine trimite banii prin cineva si nici nu se mai chinuie omul sa se imbrace la costum, sa suporte trei ore de stat la masa si de horit pe ritmuri traditionale. Si ne scuteste si pe noi, ceilalti, de neplacerea de a vedea un invitat plecand pe nepusa masa, de parca ar fi la defilare sau de invidia ca el poate, da tu trebuie sa stai acolo si sa iti joci partea mai departe.

Norocul unora ca muzica este asa de tare ca iti taie cheful de socializare dincolo de scaunul de langa tine… macar poti sa mananci linistit, sa meditezi la nemurirea sufletului, in micile ragazuri in care scaunul este liber si nu se gaseste nici un samaritean care sa te scape de singuratate printr-o discutie de genul… l-ai vazut pe ala? Da uite ce paparuda ii aia… da muzica asta, nu inteleg, oamenii astia nu au urechi? Da ce mancare, domle… si uite asa discutiile pline de insemnatate si profunzime continua toata noaptea, pana obositi de atata filozofie si hrana spirituala, ne retragem la casele noastre, unde o sa mai barfim ce si cum a fost, cu toti cunoscutii care nu au fost, dar care au cate de cat o tagenta macar cu nul dintre miri sau cu vreun nanas…

4 Comentarii

« Articole mai vechi